_wM9vEMhO.png)
Vindecarea traumelor emoționale din copilărie – primul pas spre liniște
Vindecarea traumelor emoționale din copilărie – primul pas spre liniște
Te-ai surprins vreodată reacționând exagerat într-o situație simplă? Sau simțind o durere profundă pe care nu o poți explica logic? Poate ți se întâmplă să te simți nevăzut, neiubit, mereu în luptă cu tine sau cu ceilalți. Și atunci te întrebi: „De unde vine toată greutatea asta emoțională?”
Eu sunt Liliana Popescu, psihoterapeut acreditat, și în munca mea de zi cu zi văd cât de mult ne poate influența viața adultă ceea ce am trăit – sau nu am trăit – în copilărie. Dacă și tu simți că ceva din trecut îți apasă prezentul, acest articol este pentru tine.
Ce înseamnă o traumă emoțională din copilărie?
Nu trebuie să fi trăit o experiență „extremă” ca să porți în tine o traumă. Trauma nu e doar despre abuzuri evidente, ci și despre:
-
lipsa afecțiunii,
-
respingerea emoțională,
-
nevoia constantă de a fi „cum trebuie” ca să fii acceptat,
-
sentimentul că nu ai fost niciodată suficient.
Trauma copilăriei se manifestă în prezent prin:
-
dificultăți în relații (teama de abandon, nevoie de control),
-
anxietate sau depresie fără cauze clare,
-
neîncredere în tine sau rușine profundă,
-
reacții disproporționate la situații minore.
Un exemplu real (cu nume schimbat)
Cristina, 37 de ani, mi-a spus în prima ședință:
„Am tot ce trebuie, dar nu simt nimic. Mă simt vinovată că nu mă bucur de viață.”
Am început să lucrăm cu partea ei de copil interior, acea parte care a crescut fără validare, într-o familie în care emoțiile nu erau permise. După câteva luni de terapie, Cristina a început să simtă din nou: bucurie, tristețe, dorință, apartenență. A spus: „Parcă m-am trezit dintr-o amorțeală emoțională care ținea de ani întregi.”
Cum începi vindecarea traumelor emoționale din copilărie?
1. Recunoaște ce ai simțit, nu ce „ar fi trebuit” să simți
Poate ai crescut cu ideea că „alții au avut mai rău” sau că „nu a fost chiar atât de grav”. Dar emoțiile tale nu trebuie comparate. Dacă te doare, contează.
2. Acceptă că nu poți schimba trecutul, dar poți învăța să trăiești diferit în prezent
Terapia nu schimbă ceea ce ți s-a întâmplat, dar te ajută să schimbi modul în care acel trecut îți afectează prezentul.
3. Vorbește cu copilul tău interior
Pare o metaforă, dar este o tehnică profundă. În terapie, înveți să te conectezi cu partea ta rănită, s-o înțelegi, s-o asculți și să-i oferi ce nu a primit atunci: siguranță, acceptare, iubire.
4. Fă loc emoțiilor tale, chiar dacă te sperie
Tristețea, furia, frustrarea sau frica neînțelese în copilărie rămân captive în corp. Terapia este spațiul în care pot fi exprimate în siguranță.
FAQ – Întrebări frecvente despre traumă și terapie
1. Dacă nu îmi amintesc exact ce mi s-a întâmplat în copilărie, pot totuși să lucrez în terapie?
Da. Trauma nu are nevoie de amintiri clare. Corpul tău și emoțiile tale păstrează urmele. Terapiile integrative (așa cum practic eu) lucrează și cu aceste niveluri subtile.
2. Vindecarea înseamnă că nu voi mai suferi deloc?
Nu. Înseamnă că vei învăța să te însoțești diferit în durere, să nu mai fugi de emoții și să nu te mai pierzi în ele.
3. Cât durează procesul de vindecare?
Depinde de ritmul tău. Unii oameni simt schimbări după câteva luni, alții merg pe un drum mai lung. Terapia e un proces, nu o reparație rapidă.
4. Poate un adult „funcțional” să aibă totuși răni din copilărie?
Absolut. Mulți oameni de succes, organizați și responsabili în exterior poartă în interior dureri nevindecate. Terapia aduce aliniere între ce arăți și ce simți cu adevărat.
Te simți pregătit să te eliberezi de trecut? Hai să vorbim despre asta
Dacă simți că porți în tine ceva ce nu poți numi, dar care te ține pe loc, poate e timpul să faci primul pas către tine.
În ședințele pe care le țin la cabinetul din Timișoara sau online, putem lucra împreună să înțelegi, să simți și să vindeci. Nu este un proces ușor, dar este profund eliberator.